Nu traim singuri in Europa…

 

M-am uitat pe programul reuniunii la care particip – un forum anual, de prestigiu. Romania nu stie sa se prezinte. Pe vremea guvernarii mele, Romania era respectata in strainatate. O aveam pe Nadia Comaneci. Il aveam pe Hagi. Ii aveam pe O-Zone, pe care-i furasem de la fratii mai comunisti. Ma aveati pe MINE, care apaream la Euronews si CNN. Am toate inregistrarile, daca va intereseaza. Le tin pe casete VHS intre sezonul 1 si 2 al emisiunii Monicai Columbeanu. Acum, Romania nu mai stie sa se prezinte. Alte tari stiu. Bulgaria isi prezinta astazi, intr-o sedinta plenara, oportunitatile si avantajele comparative pentru investitii straine. La fel, Ucraina, Polonia, Slovacia, Albania, Georgia etc. Nu cred ca sunt mai destepte aceste tari, au doar lideri mai capabili. Cum m-ati fi putut avea si voi, pe mine.

Am sa va dau un exemplu despre felul in care suntem ignorati, lasati sa functionam ca “provincie romana” in “imperiul european”. In ziarul Le Figaro de ieri, intr-un articol despre Romania (si evident despre raportul Comisiei…) este mentionat presedintele tarii, domnul “Traian BABESCU”. M-am bucurat pentru prima oara ca nu am devenit eu presedinte, va dati seama ce mi-ar fi putut poci si mie numele. Pai cum ar fi sunat “Tov. Adrian Bastase” sau, la cat de bine s-au informat, m-ar mai fi trecut si drept “Tov. Bombonel”, ceea ce poate pe moment m-ar fi amuzat. Hihi.

Pe curand. Pe cur-and, v-ati prins? Hihi.

Colegiul Sf.Sava

 

Inainte de a inchide calculatorul, am vazut un comentariu semnat “regrete”, din partea unei foste eleve de la “Sf. Sava”.

Nu m-a interesat catusi de putin.

Despre Viktor Orban

 

Dupa o calatorie lunga, am ajuns, in sfarsit, in camera de hotel. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa fac un pipi de aproximativ 3 minute. Zic aproximativ pentru ca am numarat exact 123 de secunde din momentul in care am realizat ca pipi-ul va dura ceva deoarece mi se parea deja la momentul respectiv exagerat de lung. Nu stiu ce a cauzat aceasta urinare prelunga, dar va promit ca ma voi interesa.

Daca l-am cunoscut pe Orban? Da, l-am cunoscut. Era prim ministru in Ungaria, la sfarsitul anului 2000, cand am preluat guvernarea in Romania. Mi s-a parut foarte radical. A dus la extrem separarea politica stanga/dreapta. Privea mult prea mult spre trecut. Iti aduci aminte, a lansat proiectul dublei cetatenii pentru maghiarii din tarile vecine. Am dus atunci o batalie foarte dura, folosind insa standardele europene si institutiile europene. Cred ca a fost una din putinele batalii castigate de noi cu ungurii, pe plan internatioanal, pe teme de minoritati. In final, am negociat si am semnat cu Orban un protocol care a “daramat” toata povestea cu dubla cetatenie. Pana si Vadim s-a imbatat crita si m-a sunat atunci, felicitandu-ma. A doua zi a negat totul. Il respect, insa, pe Orban. Nu-i impartasesc ideologia, abordarile politice, metodele politice, dar in relatia noastra, chiar daca nu i-a convenit, s-a tinut de cuvant. Ceea ce nu pot intelege este de ce il rodea pe el grija de ungurii de dinafara Ungariei. Ce, parca pe mine ma durea de romanii din Ungaria sau Serbia? Treaba lor, au plecat, la revedere, s-au lins pe bot de cetatenie romana, tradatorii de neam. Ia sa-si fi vazut fiecare de orataniile de la el din ograda. Imi mai aduc aminte ca a organizat un dejun oficial pentru noi la Budapesta intr-o sala imensa, impresionanta. M-am bucurat sa-i spun cine era autorul unuia din tablourile impozante din sala aceea. El s-a prefacut ca nu stie, si eu nu mi-am mai incaput in pene si oua de Cornu de mandrie.

Isi luase obiceiul sa vina in Romania – ca persoana particulara (desi era prim ministru)- si organiza tot felul de intalniri in Transilvania. I-am transmis o data ca nu este acceptabila explicatia lui, iar a doua oara am trimis un elicopter militar care a stationat in aer deasupra “intalnirii” respective, nu pentru a-i proteja pe turistii importanti veniti din Ungaria, ci pentru a-i pune un glont in cap instigatorului in caz de revolta bozgoreasca. Ulterior, nu s-au mai intamplat lucruri de genul asta. L-am speriat rau.

Trebuie sa stim insa, din istorie, ca atunci cand Romania devine vulnerabila, pot aparea unele “provocari” din partea hunilor, lansate prin voci din diaspora. Anecdota cu broasca si scorpionul trebuie sa o tinem minte. Nu ne vindem tara!

Noapte buna.

Marti, 26 iunie

N-am fost prea harnic astazi, ceea ce nu imi sta in fire. De obicei ma trezesc devreme si am multe lucruri de rezolvat. Spre exemplu drumul zilnic la DNA sau numaratul oualor de la Cornu. Nici nu stiti ce greu e sa numeri oua. In primul rand sunt multe, iar in al doilea rand sunt fragile. De fapt de aia i-am invitat sa-mi numere ouale, ca sa ma ajute. Nu faceam nici o aluzie sexuala sau de alta natura.

La pranz, m-am intalnit cu zece doctoranzi ai mei care au prezentat temele de cercetare. Imi place de ei ca sunt foarte interesati de persoana mea. Colegii lor le zic “lingai”, dar eu nu inteleg de ce. Si eu am trecut prin ceea ce trec ei acum si mi se pare firesc sa arati respect exagerat fata de profesorii/superiorii tai.

Am pregatit si editorialul de maine pentru Jurnalul…Titlul (cel putin) sper sa va placa . “Galaxia Blogenberg”. Acest titlu mi-a venit in vis, cand mi s-a aratat si mie batranul Leonidei Lari. Foarte interesant, o sa aprofundam cu o alta ocazie. Hihi, am scris “fund”. Iara.

Voiam sa scriu astazi ceva despre Rusia dar nu o sa am timp. Bineinteles ca ar fi trebuit sa fie ceva de bine, ca mie imi plac rusii si binele pe care l-au facut acestei tari, si nu ii voi injura niciodata ca matrozul de Basescu.

Voi incerca, totusi, sa dau cateva raspunsuri la intrebarile voastre. Bogdan ma intreaba ce parere am despre cei care ma imita. Serios vorbind, au foarte mare noroc ca nu am devenit presedinte. Pai ce, vi se pare normal sa se faca haz de o persoana serioasa, profesor pe de-asupra? Nu exista pic de respect in tara asta. Ma amuza insa copios cei care-l imita pe prostul de Vanghelie.

Pentru Sandu, efortul meu de a explica ce se intimpla cu exceptia de neconstitutionalitate pare inutil. Sigur, sunt constient ca argumentele mele nu sunt pentru marele public – fiindca el e prea prost sa le asculte. NU pot sa pun pe primul plan adevarul si abia pe al doilea imaginea. Adevarul nu poate hrani, la nesfarsit, evolutia unui om politic. Doar faptele raman in urma lui, fara exceptie, si aceste fapte ii creaza imaginea. Ghinionul meu e ca faptele cele rele le-au depasit cu mult pe cele bune. C’est la guerre.

Tavi m-a intrebat daca am incredere in justitie. Raspunsul meu va fi scurt: in justitie, da. In “justitie”, nu. De aia imi tremura chilotieii un pic noaptea. Pentru ca prin “justitie” ma refer la ceea ce se intampla in perioada domniei mele, cand erau batuti ziaristii care-si permiteau sa scrie ceva de asa-numitii “baroni locali”, nu la cea de acum.

Cine e in spatele acestor mizerii , ma intreaba Draghi Puterity. Probabil ca este Traian Basescu. Dar sa nu uitam de flota.

Mai am multe alte comentarii si raspunsuri dar le las pentru maine – desi maine voi pleca pentru zece zile in Franta unde voi participa la mai multe reuniuni internationale. O sa va povestesc despre ele. Daca sunteti cuminti. Una dintre ele este asta.

Pe curand. Hihi, “cur”.

Realitatea Tv – ora 22.00

Bombonel va dialoga azi cu Robert Turcescu in cadrul emisiunii “100%” – Realitatea Tv, ora 22.00. Din nou se va abtine de la a da raspunsuri concrete si se va invarti in jurul cozii victimizandu-se.

Vizionare placuta, bineinteles doar in cazul in care nu gasiti altceva la ce sa va uitati si ati ratat doza de demagogie de ieri!

Echipa BBN

National TV – ora 22.00

 

Bombonel participa in aceasta seara, la invitatia lui Medelin Ionescu, la emisiunea “Miezul Problemei” - National TV, ora 22.00.

Vizionare placuta in cazul in care nu aveti altceva mai bun de facut!

Echipa BBN

Nu vreau sa va plictisesc cu problemele mele din justitie, dar totusi o voi face

Totusi,vreau sa va spun ca am avut astazi termen la instanta in dosarul cu Boerica. Eu deja m-am obisnuit cu salile de judecata si cred ca-mi voi cumpara vreo 2 sali la tribunal, ca sa nu mai bat atata drum in fiecare zi. Oricum imi va prinde bine o iesire, mai ales ca in curand va incepe si procesul de divort.Dosarul Boerica are la baza doua probe in acuzare – un denunt al lui Genica Boerica, desi,supus testului poligraf, el a fost diagnosticat ca fiind nesincer (desi e posibil ca acest lucru sa fie doar din cauza antrenamentului de nesinceritate pe care-l au toti membrii PSD), cealalta proba fiind depozitia a doi martori (concubina si soferul lui Boerica ) acestia povestind ce le povestise Boerica dupa cativa ani !! Fantastic!! De asemenea, rechizitoriul precizeaza ca este fundamentat (hihi, am scris “fund”) pe imprejurari de notorietate, respectiv pe diverse articole din presa !!.

In plus, in declaratia mea de avere din 2000,de dinainte de alegeri, contul sotiei mele era mentionat ,asa ca ce nevoie as fi avut sa fac o intelegere cu cineva, sa-i promit diverse lucruri ?! Nu erau mentionate multe alte lucruri, dar contul Danutei era, parol. Unul dintre ele adica.

Al doilea comentariu este legat de faptul ca saptamana asta, la Curtea constitutionala, se va judeca exceptia de neconstitutionalitate, pe care am ridicat-o. Acesta este motivul pentru care a inceput, din nou, sa se agite Monica Macovei. In ianuarie 2005, ea a modificat Legea raspunderii ministeriale, pentru a putea sa-i trimita in judecata direct, prin procurorii ei, pe fostii ministri din guvernul PSD, toti total nevinovati, ca si mine de altfel.

Complicata viata dupa ce nu mai esti prim ministru, nu ? Bine ca s-a rezolvat problema coruptiei in Romania in ultimii trei ani si au mai ramas de rezolvat doar termopanele mele… Nu inteleg de ce se ia lumea de termopanele mele, desi un caz clar penal, cand sunt si alte cazuri mult mai penale. Cred ca nu le place de mine. Desi sunt adorabil, ca un ursulet.

Tratatul constitutional: doi pasi inainte, unul inapoi

Unii dintre cei care mi-au scris zilele acestea m-au indemnat sa scriu despre ce s-a intamplat la Bruxelles, care va fi soarta Tratatului constitutional, altii m-au indemnat sa fac unele confidente, sa povestesc istorii de culise din ultimii ani. Sigur, sunt multe de povestit, dar o voi face doar la timpul potrivit, atunci cand nu va mai fi nevoie de curaj sa o fac.

Deocamdata va voi scuti de un post exagerat de lung si lipsit de pareri proprii, si va voi povesti cum a fost ziua de azi pentru mine. M-am trezit destul de devreme si m-am dus la baie. Dupa ce am facut lipsa mica, m-am spalat pe dintisori. Apoi am venit in salonul regal si am pornit computerul sa vad ce mi-ati mai scris, dragii mei. Din nefericire “echipa” mea nu-si facuse bine treaba si scapase un comentariu care zicea “MUIE BOMBO”. In prima faza m-am enervat, dar apoi l-am sters si mi-a curs o lacrima pe rotundu-mi obrajor. Nu pot sa cred ca unii romani pot fi atat de rai si lipsiti de sentimente. Am chemat servitoarea sa-mi aduca mancarea si cafeluta in timp ce am sunat de pe necunoscut la Iri sa-i aud vocea si am inchis. Apoi l-am mai sunat o data, si din nou am inchis. A treia oara i-am auzit suava voce urland “Pizda ma-tii care tot suni!” si m-am rosit putin de rusine, dar tot am inchis. Of, Iri Iri… daca ai sti tu.

Despre pasarele si pasarici (hihi)

Un ziarist de la Cotidianul, preluind o barfa ieftina din academia catavencu, anunta, pe blogul lui ca “un stol de pasarele” (poate erau pasarici? – sper ca va place umorul meu cel subtil) i-au soptit ca urmeaza o despartire rasunatoare si isi intreaba interlocutorii, intr-un mod sagalnic, “voi ce credeti, divorteaza Bombonica Bombonel?”

Pentru ca nu vreau sa dau raspunsul care-mi vine acum in degete, si pentru a evita un raspuns concret, asa cum am facut-o de fiecare data si cum o fac in continuare (asta apropo curajul de care vorbeam ieri), ii voi aminti ziaristului de la gazeta de perete a cotrocenilor doar finalul poeziei “Somnoroase pasarele”: “dormi in pace!”

Cu alte cuvinte, iar m-am fofilat si v-am lasat in ceata.

Despre curaj (hihi, am scris “cur”)

Intr-un comentariu din dimineata asta, Vlad vorbeste despre curaj in politica. Si nu este singurul care, atunci cand se refera la Traian Basescu, prin comparatie cu mine, lauda curajul lui Basescu fata de ezitarile pe care eu le-as fi avut. Tin insa sa-i aduc la cunostinta ca ezitarile mele erau cauzate de o teribila diaree pe care o aveam de la ciulamaua gatita de sotia lui Miron Mitrea. M-am intrebat si eu daca intr-adevar Basescu e mai curajos. Poate ca da. Dar precis e mai urit ca mine. Eu sunt aranjat la 4 ace, rotofei, rozaliu, simpatic. Am considerat de asemena ca responsabilitatea politica a unui lider este mai importanta decat “curajul” prin care poti crea mai multe probleme decat rezolvi. Poate folosi propriei imagini sa-i “injuri” pe rusi dar pretul il va plati populatia prin tariful la gaze. Sa nu va aud ca ar fi fost mai bine sa-i fi injurat pe rusi si dupa al doilea razboi mondial si sa ne incalzim cu lemne decat sa avem atatia ani de comunism. Comunismul, in definitiv, a fost ceva bun, nu? Haideti, macar teoretic. Toti aveti apartamente de la stat, nu? Cine mai primeste acum ceva de la stat? Nimeni.

As fi putut sa am “curaj”, cat am fost prim ministru, si sa schimb ministri, sa fac valuri,sa ma dau “mare” cum lupt eu cu coruptia. Bineinteles, as fi avut de dus o lupta teribila cu mine insumi si cu intregul meu partid, daca as fi luptat cu coruptia. Dar am fi reusit sa ajungem la “destinatie” in decembrie 2004 ? Reuseam, in doar 3-4 ani, sa obtinem eliminarea vizelor pentru calatorii in spatiul Europei occidentale (dupa ce ratasem lucrul asta in 2000) ? Reuseam sa facem atatea lucruri minunate precum defunctul PCR? Poate da, poate nu… Eu am crezut ca responsabilitatea mea era, in primul rand, aceea de a-mi baga cati mai multi bani in buzunar, ca cine stie unde voi fi maine. Si bine am facut, ca asa e in politica – azi esti la putere, maine la DNA. Daca nu aveam banii din perioada guvernarii PSD cu ce-mi plateam avocatii? Ca sa nu mai spun ca daca luptam cu coruptia din timp nu mai aveam eu sanse sa mituiesc judecatori. Ceea ce incerc sa va spun este ca mai bine te maronizezi un picut pe nasuc in fiecare situatie decat sa spui lucrurilor pe nume si poate reusesti sa eviti neplaceri personale. Plus ca mie mi se pare extraordinar de placut sa ma maronizez pe nasuc. Hihi.

Am vazut, de altfel, la Bucuresti ce s-a intamplat in organizatia PSD cand am schimbat conducerea. Nu cred ca-mi lipseste curajul. Doar ca am un curaj mai aparte, de fetita. Hihi.

Daca vreti sa vedeti ce mai fac “prietenii” mei din PSD si cu ce se mai ocupa ei puteti citi un mesaj pe care l-au strecurat in “Atac”-ul de astazi. Nu stiu dece se sperie baietii astia ? Probabil ca acest “curaj” al meu e contagios.
PS Sunt cativa dintre cei care mi-au scris – nu multi au trecut de filtrele “echipei” mele de cenzori – care isi inchipuie ca blogul meu va fi un fel de cos de gunoi pentru dejectiile lor verbale. Ii informez ca nu va fi cazul. Accept, cu interes, pozitii critice, argumente contrare, sunt interesat intr-un dialog deschis dar nu accept mitocania, injuraturile “sub acoperire”, exprimarea frustrarilor personale prin injuraturi sau jigniri. Cu alte cuvinte ori scrieti ce-mi convine mie, ori nu apare pe blog. Sunt un mic dictator pe un mic blog in crestere, fie ca va convine, fie ca nu. Si aveti noroc ca blogul meu nu e tara voastra, fir-ati voi sa fiti de mitocani!

Va doresc un sfarsit de saptamana placut si ma despart de voi cu clasicul “va pup dulce” ! Pusi.