Tratatul constitutional: doi pasi inainte, unul inapoi

Unii dintre cei care mi-au scris zilele acestea m-au indemnat sa scriu despre ce s-a intamplat la Bruxelles, care va fi soarta Tratatului constitutional, altii m-au indemnat sa fac unele confidente, sa povestesc istorii de culise din ultimii ani. Sigur, sunt multe de povestit, dar o voi face doar la timpul potrivit, atunci cand nu va mai fi nevoie de curaj sa o fac.

Deocamdata va voi scuti de un post exagerat de lung si lipsit de pareri proprii, si va voi povesti cum a fost ziua de azi pentru mine. M-am trezit destul de devreme si m-am dus la baie. Dupa ce am facut lipsa mica, m-am spalat pe dintisori. Apoi am venit in salonul regal si am pornit computerul sa vad ce mi-ati mai scris, dragii mei. Din nefericire “echipa” mea nu-si facuse bine treaba si scapase un comentariu care zicea “MUIE BOMBO”. In prima faza m-am enervat, dar apoi l-am sters si mi-a curs o lacrima pe rotundu-mi obrajor. Nu pot sa cred ca unii romani pot fi atat de rai si lipsiti de sentimente. Am chemat servitoarea sa-mi aduca mancarea si cafeluta in timp ce am sunat de pe necunoscut la Iri sa-i aud vocea si am inchis. Apoi l-am mai sunat o data, si din nou am inchis. A treia oara i-am auzit suava voce urland “Pizda ma-tii care tot suni!” si m-am rosit putin de rusine, dar tot am inchis. Of, Iri Iri… daca ai sti tu.

Despre pasarele si pasarici (hihi)

Un ziarist de la Cotidianul, preluind o barfa ieftina din academia catavencu, anunta, pe blogul lui ca “un stol de pasarele” (poate erau pasarici? – sper ca va place umorul meu cel subtil) i-au soptit ca urmeaza o despartire rasunatoare si isi intreaba interlocutorii, intr-un mod sagalnic, “voi ce credeti, divorteaza Bombonica Bombonel?”

Pentru ca nu vreau sa dau raspunsul care-mi vine acum in degete, si pentru a evita un raspuns concret, asa cum am facut-o de fiecare data si cum o fac in continuare (asta apropo curajul de care vorbeam ieri), ii voi aminti ziaristului de la gazeta de perete a cotrocenilor doar finalul poeziei “Somnoroase pasarele”: “dormi in pace!”

Cu alte cuvinte, iar m-am fofilat si v-am lasat in ceata.

Despre curaj (hihi, am scris “cur”)

Intr-un comentariu din dimineata asta, Vlad vorbeste despre curaj in politica. Si nu este singurul care, atunci cand se refera la Traian Basescu, prin comparatie cu mine, lauda curajul lui Basescu fata de ezitarile pe care eu le-as fi avut. Tin insa sa-i aduc la cunostinta ca ezitarile mele erau cauzate de o teribila diaree pe care o aveam de la ciulamaua gatita de sotia lui Miron Mitrea. M-am intrebat si eu daca intr-adevar Basescu e mai curajos. Poate ca da. Dar precis e mai urit ca mine. Eu sunt aranjat la 4 ace, rotofei, rozaliu, simpatic. Am considerat de asemena ca responsabilitatea politica a unui lider este mai importanta decat “curajul” prin care poti crea mai multe probleme decat rezolvi. Poate folosi propriei imagini sa-i “injuri” pe rusi dar pretul il va plati populatia prin tariful la gaze. Sa nu va aud ca ar fi fost mai bine sa-i fi injurat pe rusi si dupa al doilea razboi mondial si sa ne incalzim cu lemne decat sa avem atatia ani de comunism. Comunismul, in definitiv, a fost ceva bun, nu? Haideti, macar teoretic. Toti aveti apartamente de la stat, nu? Cine mai primeste acum ceva de la stat? Nimeni.

As fi putut sa am “curaj”, cat am fost prim ministru, si sa schimb ministri, sa fac valuri,sa ma dau “mare” cum lupt eu cu coruptia. Bineinteles, as fi avut de dus o lupta teribila cu mine insumi si cu intregul meu partid, daca as fi luptat cu coruptia. Dar am fi reusit sa ajungem la “destinatie” in decembrie 2004 ? Reuseam, in doar 3-4 ani, sa obtinem eliminarea vizelor pentru calatorii in spatiul Europei occidentale (dupa ce ratasem lucrul asta in 2000) ? Reuseam sa facem atatea lucruri minunate precum defunctul PCR? Poate da, poate nu… Eu am crezut ca responsabilitatea mea era, in primul rand, aceea de a-mi baga cati mai multi bani in buzunar, ca cine stie unde voi fi maine. Si bine am facut, ca asa e in politica – azi esti la putere, maine la DNA. Daca nu aveam banii din perioada guvernarii PSD cu ce-mi plateam avocatii? Ca sa nu mai spun ca daca luptam cu coruptia din timp nu mai aveam eu sanse sa mituiesc judecatori. Ceea ce incerc sa va spun este ca mai bine te maronizezi un picut pe nasuc in fiecare situatie decat sa spui lucrurilor pe nume si poate reusesti sa eviti neplaceri personale. Plus ca mie mi se pare extraordinar de placut sa ma maronizez pe nasuc. Hihi.

Am vazut, de altfel, la Bucuresti ce s-a intamplat in organizatia PSD cand am schimbat conducerea. Nu cred ca-mi lipseste curajul. Doar ca am un curaj mai aparte, de fetita. Hihi.

Daca vreti sa vedeti ce mai fac “prietenii” mei din PSD si cu ce se mai ocupa ei puteti citi un mesaj pe care l-au strecurat in “Atac”-ul de astazi. Nu stiu dece se sperie baietii astia ? Probabil ca acest “curaj” al meu e contagios.
PS Sunt cativa dintre cei care mi-au scris – nu multi au trecut de filtrele “echipei” mele de cenzori – care isi inchipuie ca blogul meu va fi un fel de cos de gunoi pentru dejectiile lor verbale. Ii informez ca nu va fi cazul. Accept, cu interes, pozitii critice, argumente contrare, sunt interesat intr-un dialog deschis dar nu accept mitocania, injuraturile “sub acoperire”, exprimarea frustrarilor personale prin injuraturi sau jigniri. Cu alte cuvinte ori scrieti ce-mi convine mie, ori nu apare pe blog. Sunt un mic dictator pe un mic blog in crestere, fie ca va convine, fie ca nu. Si aveti noroc ca blogul meu nu e tara voastra, fir-ati voi sa fiti de mitocani!

Va doresc un sfarsit de saptamana placut si ma despart de voi cu clasicul “va pup dulce” ! Pusi.

22 iunie

22 iunie – o zi ca oricare alta, pentru cei mai multi.Pentru mine a fost o zi speciala. M-am intalnit cu sute mii miliarde de prieteni la Fundatie. Hihi, am zis “fund”. Lansarea, cartii, a, fost, desigur, fireste, un, pretext, gandit, cu, eleganta, de, profesorul, Potra, pentru, a, aduna, in, Casa, lui, Titulescu, diplomati, istorici, oameni, politici, jurnalisti, dar, si, multi, curiosi… Iubesc virgulele, v-am mai spus?

Ziaristii m-au intrebat despre blog – in primul rand – fireste. Cum mi-a venit ideea ( intre noi fie vorba, n-a fost chiar ideea mea dar lor le-am zis ca da ). Le-am zis ca intr-o zi, citind aberatiile lui Alcibiade pe internet, mi-am dat seama ca el are acolo libertatea de a scrie orice. Ceea ce mi-am dorit si eu. In plus, un blog iti permite sa primesti opiniile alegatorilor, dar si mai important este ca iti permite sa cenzurezi absolut orice nu iti convine, fara aluzii de prost gust la subiecte de prost gust cum ar fi “libertatea presei” sau “libera exprimare”. Mare pacat ca a iesit Basescu asta presedinte, ca daca ieseam eu ar fi fost o liniste si o pace in presa, de ati fi citit doar despre caluti si floricele pe campii. Iar pe Alcibiade il bagam direct la sanatoriu.

Am primit si un tricou senzational ( sper sa vedeti fotografia !) de la “echipa” mea de maimutoi. Pe el scrie “Pentru Ady Zambaccian, cu toata dragostea”.

Dupa amiaza m-am apucat sa citesc mesajele voastre – care m-au impresionat foarte placut. Forumurile ma obisnuisera cu alte tipuri de reactii. Dana mi-a zis ca e din cauza ca pe forumuri nu era “echipa” mea care sa-i cenzureze pe toti, dar ea e doar rea. De aia o sa si divortez de ea, cotoroanta. Acum, nu prea stiu cum sa procedez. As vrea sa va raspund la toti dar o sa fie foarte greu. M-au intrebat cativa dintre cei care mi-au scris ccare ar fi cea mai buna formula de adresare. Nu stiu. Fiecare, cum crede. Eu as prefera “tovarase”, daca nu vi se pare prea deplasat.

Sa nu uitam sa-l felicitam pe Darius Groza pentru premiul pe care l-a obtinut ieri. Eu ii mai multumesc odata pentru blog.

In seara asta, i-am invitat pe “ai mei” la restaurant. Mancam capra neagra, ne-a trimis-o Tiriac (salve, Ionica). Maine este si aniversarea lui Mihnea (asteptam cu totii rezultatele de la examene – speram sa ia o nota buna.. daca nu, rezolvam noi cumva, hihi). Ma bucur si ca mi-am amintit cum il cheama, ca mereu uit.

Va spun “va pup dulce” pana maine. Asta daca nu visez iar cu Tamara.

N-am avut rabdare sa astept

N-am avut rabdare sa astept pana maine. M-am pus in pat, dar ma bantuia imaginea Matusei Tamara. Ma tot striga: Adriane, Adriane, repede, pe blog! Mai intai nu am stiut ce vroia sa imi spuna, fireste. Apoi am citit comentariile. Unele mi s-au parut nedrepte. Le multumesc insa celor care ma incurajeaza. Incerc sa va spun ca nu intotdeauna imaginea mea – deformata de adversari sau de colegi sau de oglinzi inventate (nu stiu de ce am scris acest lucru) – acopera intentiile mele sau proiectele pe care as vrea sa le realizez. Spre exemplu proiectul meu de lege prin care fiecare roman se obliga sa-mi doneze cate $1. Fireste, pentru fiecare individ nu e mult, dar pentru mine este suficient cat sa-mi transform casa de la Cornu in bloc. Nu-mi place sa ma plang. As fi fost fericit daca as fi implinit mai multe ganduri si daca as fi facut mai putine greseli.Cine stie ? Poate intr-o alta viata ?! Noapte buna.

P.S. Doritorii imi pot trimite totusi acel dolar.

Carte despre Titulescu

Sper ca nu o sa va surprinda ca lansez, impreuna cu profesorul George Potra (te pusi Ghitza), o noua carte despre Titulescu. Lucrul asta se va intampla maine, la ora 11. Vroiam initial sa scriu o carte despre tradarea micului Titulescu, dar mi-a fost teama ca lumea cea rea va crede ca micul Titulescu este de fapt penisul lui Nicolae Titulescu. Cum este si cazul micului Nastase. Tihihi.

“Si chiar de nu voi fi un far, ci o candela, ajunge. Si chiar de nu voi fi nici candela, tot ajunge, caci m-am straduit sa aprind lumina ”

(Nicolae Titulescu)

Frumos, nu ?

M-a mai enervat ceva

In Gandul de astazi, in articolul despre decizia Curtii constitutionale referitoare la procurorii militari, unde tintele sunt evident altele, eu sunt prezentat, ca material didactic, in fotografia de ilustrare. Cam ciudat ?! Dar asta doar m-a mirat, nu m-a enervat. M-a enervat ca trebuia sa fac pipi rau de tot si Dana ocupa baia.

Bine ati venit pe blogul meu (hihi)

Salut. Astazi e prima zi pe blog. O sa va spun, din cand in cand, ce gandesc. De exemplu acum ma gandesc la Irinel Columbeanu sodomizandu-ma cu o crosa de baseball. Imi place de Iri, e ca un fel de mine in miniatura. In fine, o sa va spun, mai ales, ce ma enerveaza. Spre exemplu, m-a enervat articolul lui Sever Voinescu, din Cotidianul de astazi. Nu-l cititi, ca sa nu va enervati si voi. A zis ca sunt popo, iar eu am plans.

Maine o sa implinesc 57 de ani. Cati dintre ei au fost buni si cati au fost rai? Asta mai putin conteaza. Important e ca toti au fost veseli. Hihi. Vorbim maine… Va pup dulce.

Servus, dom’ Năstase…

Bine-ai venit pe blogul dumitale. Mare atenţie să nu cazi în cur de fericire. În curul meu adică.

Te anunţăm festiv că eşti unul dintre fericiţii (dar şi nefericiţii, în acelaşi timp) celebri “blogdamnaţi la Internet”. Ai fost selectat pe sprânceană, împreună cu alte câteva măreţe voci, să ne cânţi din tastatură.

În urma unei ample activităţi de siluire prin şantaj sentimental, avem intenţia mârşavă de a atrage spre blogging cât mai multe şi cât mai talentate burice de degete, care ştiu să scrie un cuvânt coerent, fără să se împleticească în semne de punctuaţie, sh-uri şi tz-uri, dar – mai mult – chiar să-l scrie.

Precum situaţia actuală din blogosferă este în pragul alterării calitative, scopul nostru suprem este de a ni se alătura oameni… interesanţi, care ar fi capabili să ridice proverbiala ştachetă.

Până acum au existat doar poll-uri, concursuri sau acţiuni pasive de a afla “cine este aşteptat în blogosferă” şi, eventual, a-i invita cu vorba bună. Iar cererea este mare! Am decis că este momentul să contribuim activ (chiar despotic) pentru atingerea acestui ţel.

Mai pe scurt, facem bloguri cu de-a sila, punem omul în faţa faptului împlinit, nu mai are scuza ne-iniţiatului şi trebuie doar să binevoiască să-l întreţină editorial.

Desigur, îi vom sta cu toţii la dispoziţie pentru orice sprijin de ordin tehnic sau procedural.

Aşteptăm să fim contactaţi, prin efectuarea unui dublu click unde scrie `aici`, pentru a putea intra în posesia parolei de logare (care mai apoi poate fi modificată) şi a câtorva indicaţii de început.

Acest blog poate fi strămutat pe altă moşie, modificat, grafic sau structural etc. Ce NU (scris mare şi cu portocaliu) se cuvine a se face este să fie închis.

Acestea fiind citite, scrie.

Darius (te iubesc Adi)